Cum spune doamna din filmuletz, sambata vom “trage mai tare” printr-un pasaj incalzit din Bucuresti un spot nou la Ketonal. Un clip de criza, cu analgezice. Ideea e similara cu demo-ul intern de mai sus: art-ul se tine cum poate de textila iar regizoru trage de papiota cu 100fps. Totul pe acorduri linistitoare de Mozart.
Mai sus, cea mai fericita combinatie intre un mos rosu, o locomotiva verde si un context ceremonios de brazi si sarbatori. Invinsa doar de meniul cu fasole batuta, calamari pane, Jidvei, Martini si prajituri cu litchii cu care doamna Musat ne-a indopat inopinat la pranz. Sa ne revedem cu bine!
A fost Ana-Maria ieri pe la noi si intr-un cadru absolut festiv ne-a inmanat certificatul de mai sus. Unde, normal, se certifica ca suntem un motiv de prestigiu si mandrie si ca am finalizat cu succes. Chestie care ne-a dat pe spate. In plus diploma este laminata, deci waterproof, deci in siguranta in fata lacrimilor noastre. Multumim Ana-Maria. Sunteti ceva…
Partea barboasa, dura si tepoasa a departamentelor de creatie, productie si dtp din spotlight strange in bratele ei muncitoresti cel mai reusit exponent al sexului slab de talie mica. O cheama izzy (?) si mai coboara din cand in cand de la etaju’ 3 sa mai traga cate un apporte cu sentimentele noastre pe mocheta.
Stiti ce se mai spune prin prezentari, cand mijloacele de persuasiune conventionale se epuizeaza? Se recita parabole. Parabola mea preferata e cea cu “mersul la doctor”. “Dom’le, dvs (accountul priveste clientul in ochi) cand doctorul va spune sa va tratati in vreun fel, faceti, nu? Ei, asa e si cand veniti la agentie, ca la doctor.” Ei bine, de ceva vreme, ne permitem sa facem parabole cu mai multa incredere. Habemus doctor. S-a intors Sandra de la Paris.
Iar ceea ce avem mai sus in poza sunt cele doua tomuri insumand 3kg si 600g de sudoare, documentare, interviuri, premise, ipoteze, concluzii si sampanie fotografiate, normal, pe o gresie montata impecabil. Si mai jos un scurt interviu, pour la bonne bouche.
Reporter: Sandra, cum e sa-ti dai doctoratul in orasul indragostitilor?
Doctor: Destul de dificil… te fura peisajul.
Reporter: Sandra, cum poate sa scrie un art director atat de mult?
Doctor: E chestie de autosugestie: imi inchipuiam ca desenez.
Reporter: Sandra, zi-ne fraza ta frantuzeasca preferata?
Doctor: J’ai faim.
Reporter: Sandra, rezuma-ne si noua, celor care n-au citit Balzac, lucrarea ta intr-o propozitie. Bine, doua.
Doctor: Cum s-a descurcat, sau mai bine zis cum nu s-a descurcat Partidul-Stat in contextul concurential determinat de aparitia unei piete alternative de produse culturale si informationale… pe scurt, o problema tipica de strategie.
Reporter: Sandra, mai vrei sa spui ceva?
Doctor: Da, am o adresa buna de clatite: Crêperie Saint André Des Arts – 56, Rue St André des Arts… yummy
Asteptam si cartea. Mai multe aici.
Cu riscul de a mai umfla putin tag cloud-ul cu noi si Apele Romane, mai scriu un post scurt, da’ bazat pe fapte reale: Am luat cu Apele Romane Best Green International Campaign la GreenAwards. Bravo ma agentie! Pentru prima noastra campanie verde, ne-am descurcat binisor. N-avem trofeu (golisem un raft de flori pentru el) iar la festivalurile eco-friendly nu se printeaza nici diplome, dar avem un jpg original de la organizatori si o poza facuta pe ascuns de Ana-Maria la festivitatea de premiere. Comunicatul e aici iar o parte din ce s-a lucrat e de cautat in categoria Apele Romane.
Si domnii Rollin, daca cititi si dumneavostra blogul Spotlight, trimiteti-ne dom’ne odata petul ala mare de doi metri de la filmare ca vrem sa ne facem canapea din el.
Am gasit doddle-u asta jos in sala de sedinte langa un capital facut franjuri, o cafea varsata pe jos si un postas adormit probabil in urma unei discutii incriminatoare. Nu prea pricep la ce face referire, dar dupa art direction si decupajul rectangular de paint pare a fi o reglare de conturi in stil mafiot. Revendica cineva atentatul?
Fares… De unde sa incep? De la faptul ca n-a existat art la noi in agentie sa nu fi mutat dintr-o parte in alta o frunzulitza pe un ambalaj? Sau account sa nu fi invatat sa deosebeasca dupa miros pliculete identice de ceai? Incepem cu sfarsitul mai bine, cu Ceaiul casei, ultima gama lansata in apa cestilor de Fares. Gama care inseamna asa, imi dicteaza Stefania, 6 sortimente de 20 de plicuri si 5 sortimente de 100 de plicuri. Adica daca vrei sa bei un ceai, nu mai ai nici o scuza sa iesi din casa.
Pentru Fares lucram din 2002 si intre timp au ajuns lideri pe piata ceaiurilor de plante. Face parte din acea clasa de clienti alaturi de care ne simtim foarte bine: independenti, ingeniosi si mereu pusi pe treaba. De asta investim regulat in strecuratori si ceainice iar munca se opreste inexplicabil la ora 5.
Nicio fapta buna nu scapa nepedepsita. Suntem shortlist-ati cu campania “Sa pastram apele curate” la categoria Best Green International Campaign in cadrul festivalului Green Awards. Cele 500 de tone de medoze si petsti au trecut cu bine de bariera relevantei locale.
Despre Green Awards domnul Jason Gormley – Creative Director, Wolff Olins spune: “The Green Awards encourage creativity and brave thinking in a category that deserves great work.” Pai, sa nu te bucuri? Sa nu dai cu sapca de pamant? Sa n-alergi un pic prin firma?
